Romanul adolescentului miop- fișă de lectură

Titlul operei: "Romanul adolescentului miop";

Autorul operei: Mircea Eliade;

Date biografice şi bibliografice despre autor:

Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost un gânditor și scriitor român. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.Este autorul a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.Opere de debut: povestirea "Cum am găsit piatra filosofală", "Romanul Romanul adolescentului miop", eseul "Yoga".

Anul apariţiei:  1927;

Anul publicării: 1989;

Editura: "Muzeul literaturii române" ,Bucureşti.

Structura: 2 Volume:

·        Primul volum cuprinde 3 părţi ,prima parte având 10 capitole ,a doua parte 9 ,iar a treia 8 capitole.

·        Al doilea volum, intitulat GAUDEAMUS,cuprinde 3 părţi, prima parte cuprinzând 23 de capitole ,a doua parte 13 ,iar ultima parte cuprinzând un singur capitol.

Personajele:

I.       Principale: Adolescentul miop;

II.    Secundare:Dinu, Robert, Fănică ,Vanciu.

III. Colective:băieţii, profesorii,părinţii;

IV. Episodice: Maria(fata cizmarului vecin), Vally (verişoara adolescentului), Perri,Caleia, Noisil,Pake, Sylvia, D-ra Alexandrescu, Morariu  ,Domnul Leontescu,Tolihroniade, directorul, Filimon, Gianni

Locul acţiunii: În Bucureşti, la şcoală, în mansardă, în parc , "la casa cu felinare roşii", în sala de clasă , la "Muza" ,"La Valea Călugărească ,în Via lui Morariu" ,

Timpul acţiunii: În perioada interbelică , în decursul anilor adolescenţei naratorului;

Tipul de narator:  subiectiv;

Perspectiva narativă: subiectivă ,naratorul fiind şi personaj;

                                      Rezumatul   (pe capitole)

·        Primul Volum/Partea I;

    Capitolul I ,intitulat "Trebuie să scriu un roman"

Adolescentul se hotărăşte să scrie un roman ,pornind de la Jurnalul său ,ca sursă de inspiraţie. Se gândeşte la viitoare personaje, persoane, la titlu pentru roman ,cum ar fi "Dragoste de copil", "La şaptesprezece ani", titluri sugerate de Vally. Romanul ,hotarî adolescentul ,va fi primul din seria "Dacia Felix".După o experienţă neplăcută la scoală ,unde fusese ascultat ,se întoarce acasă ,cu gândul că singurul lucru care l-ar putea scăpa de repetenţie este "Romanul adolescentului miop".

Capitolul II, intitulat "Gloria lui Robert"

Tânarul se hotărăşte să-l adauge pe prietenul Robert in roman, dar nu ştie ce intrigă va avea romanul.Ştie doar că e obligatoriu să-l scrie pentru a putea trece in clasa a-7-a. Împreună cu Jean Victor Robert, Dinu şi Perri au ieşit cu patru fete in Parcul Carol.Pentru "doctor" întâlnirea a fost un eşec, renunţând să mai iasă cu fete.Îi spune lui Robert că va fi un personaj important in romanul său,un personaj ridicol,iar Robert se enervează, nu vrea ca personajului său să i se cunoască şi părţile bune si in urmatoarele zile încearcă să pară schimbat spre uimirea celorlalţi baieţi.

Capitolul III, intitulat "Jurnal de clasă"

 Tânărul miop reciteste întâmplarile din clasa.Caleia e ascultat la istorie de Noisil, Tolihroniade îi şopteşte. Pake va rămâne repetent pentru că Vanciu ,profesorul de matematică,l-a prins cu cateva sandwich-uri şi un litru  de ţuică.La ora de muzică, domnul Boloveanu îşi vinde un teanc de foi,o noua romanţă de-a sa,intitulată "Crinul",cu şase bani foaia,apoi la sugestia copiilor o cantă la orgă.Are loc pregatirea pentru serbarea de sfarşit de an, Fosil ,în acest timp, încearca să fugă de la oră,copiii pârându-l.Aguletti a plâns la ora de chimie,folosind numele tatălui său decedat,pentru a scăpa de calificativul "insuficient".Dinu e schimbat mult, deşii e frumos şi inteligent nu mai iubeşte chimia.Pe Robert il dor ochii din cauza cititului si a formolului cu care s-au dat clasele duminică.Teza la mate la care "doctorul" nu ştie să rezolve nimic,are loc.Fanica a reuşit la chimie şi e foarte fericit oferindu-le copiiilor o suta de lei pentru cornuri si ciocolată.El are o frică teribilă de Toivinovici, profesorul de chimie.

Capitolul IV, intitulat "Între Doi Juani"

În acest capitol ne sunt prezentaţi 2 tineri de Bucureşti . Discutia se desfasoară in jurul unor teme perioada adolescenţei: tinerii deştepţi sunt nefericiţi, alţi elevi urmăresc fetele si doamnele de pe bulevard.Sylvia este fată simpatizată de Dinu, pe care il întâlnea in aceeasi familie, de doua ori pe an:de Sfântul Dumitru şi în a treia zi de Paşti,considerată de tânarul miop ,o fată vulgară. Totul se petrece intr-o atmosferă englezească. Robert vorbeste despre posibilitatea de a ţine o femeie de brat.Dinu povesteste o intamplare ,pe care ,adolescentul cu defecte de vedere o notase. Dinu povesteşte cum era rapit de pe stradă de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoască. După cum afirma Robert, ceea ce spuse Dinu ,se asemăna cu "Păcatul" de  I.L.Caragiale.

Capitolul V, intitulat "Un prieten"

Adolescentul vorbeşte despre prietenul său Marcu, un  tânăr înalt, uscat, cu părul creţ, pe care prietenii îl strigă din cauza nasului "Ţăndărică" , şi , din cauza faptului că e evreu ,"Marcala".În fiecare dimineaţă, vine cu un roman la scoală, pe care îl citeşte chiar şi atunci când profesorul explică. În ziua în care trebuie să fie ascultat se interesează de lecţii, răspunzând profesorului cu seninătate, spunându-i că nu ştie.Marcu nu-l suportă pe domnul Furtuneanu şi nici domnul Furtuneanu nu-l suportă pe Marcu.Deoarece, în urmă cu un an, când toţi baieţii trebuiau să se tundă din cauza faptului că fac otită, profesorul venea la şcoală cu părul lung, Marcu făcând comentarii acide la adresa profesorului.

Capitolul VI, intitulat "Luni ,8-9, germana"

Considerând că nu va trece la germană , hotarăşte că trebuie să inveţe cu un meditator. Meditatorul era baiatul unui croitor evreu, şi-l cheamă Sami. Era tânăr ,învata la şcoala evanghelică, si, la Conservator. Între timp, profesorul ajunsese director, şi pălmuia elevii. Adolescentul  a fost pălmuit o singură dată când îşi uitase umbrela în clasă şi a sărit pe fereastră.In acel an îşi exasperase profesorul,folosea scuza caietului uitat acasă ,era fericit că nu mai iese la tablă, însă mereu lua calificativul "insuficient". Tânărul , recunoaşte că, profesorul nu e un om rău ,la final îi trece pe toţi.

Capitolul VII, intitulat "Corigenţă"

"Doctorul" rămâne corigent la germană din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare, care îl face să uite lectia. Cuprins de disperare, se gândeşte chiar la sinucidere. O alta corigenţă, de data inevitabilă, apare la matematică. Motivul ,din punctul de vedere al profesorului e acela ca copiii să înveţe mai bine, corigentul crezând că a învăţa matematică e un dar.Adolescentul isi face, plin de entuziasm un program prin care isi propune să înveţe toată materia într-un an.Nerespectand acest program, rămâne corigent la matematică, işi propune să o inveţe la vară.

Capitolul VIII, intitulat "Premianţii"

Are loc  serbarea de sfarşit de an , unde cei mai deştepţi păşeau curajoşi, să-şi ia diploma si cărţile. Pentru acest premiu invăţaseră tot anul. Fanfara era prezentă, colegii premianţilor ii felicitau. Înauntrul adolescentului miop se dădea o lupta aprigă între gândurile şi sentimentele sale. Scrie cu ură  în jurnal că îî ura pe adolescenţii aceia.Munceau puţin şi câştigau mult.Mai tarziu,Dinu a vazut listele din clasa lui. Erau patru corigenţi la  matematica: El,"Doctorul", Chioreanu, Bonas. Ultimii doi erau cei mai inculţi. Acasă trebuit sa se prefacă trist din cauza corigenţei.

Capitolul IX, intitulat "Vacanţă"

Deşii a rămas corigent la matematică, nu se gândeşte deloc la acest fapt. Se va apuca de matematică la sfarsitul lunii  august. Profită de vacanţă  pentru a citii  ce-i place. Într-o dimineaţă, în timp ce citea o operă a lui  Panait Istrati cunoaşte un vagabond cu care a purtat lungi discuţii. Vagabondul  ,un evreu tanar, prost imbracat,care trecuse prin multe, i-a povestit viaţa sa, făcându-l pe adolescent să viseze la propria lui viaţă, propriul lui drum.In vacanţă ,încetase să mai scrie romanul, nu se mai întâlnea cu prietenii,doar citea şi aştepta sfârşitul lunii iulie,pentru a merge în excursie în tabăra de la Dumbrava Sibiului.Nu mai dorea ca în romanul său să apară o eroină ,ci dumbrava ,deoarece era un loc curat.

Capitolul X ,intitulat "Jurnal de vară"

Adolescentul ajunsese acasă mult mai devreme decât se aştepta, invocând motivul lipsei banilor.Era hotărât să înveţe.Trei zile mai tarziu, citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbravă.Nu învăţase nimic, dorea să studieze psihologia, sperând că se va înţelege pe sine.Tânărul află că examenul de corigenţă trebuie susţinut pe data de 15 septembrie ,amânând pregătirea pâna la începutul lunii ce urma. Examenul se apropia , "doctorul" era dornic să citească nişte cărţi, amând studiul mereu. Decide că dacă nu învaţă tot ,se va sinucide. Pâna la examen, învaţă câteva capitole, fiind încercat de gânduri ciudate. Vanciu îî promovează pe toţi ce au susţinut examenele.

·        Primul Volum/Partea a-II-a;

Capitolul I ,intitulat "Mansarda"

Mansarda este locul ce îi oferă adolescentului dorinţa de a cufunda în lectură ,este locul ce îi oferă protecţie , unde îşi petrece majoritatea timpului. Nu-şi pierde însă ideea de a scrie romanul , trebuie să scrie ,nu să gândească. Adolescentul surprinde, prin fereastra mansardei sale, cursul vieţii vecinilor săi , 2 tineri necunoscuţi . Momente precum pregătirea ceaiului de către soţ, cum seara se stinge lumina în camera lor ,acesta dispreţuindu-i. Acesta mărturiseşte că mansarda este o parte a sufletului său ,ce cuprinde multe amintiri ,iar gândul că mansarda ar putea fii a altcuiva îl sperie.

Capitolul II,intitulat  "Muza-societate cultural dramatică

Tânărul făcea parte dintr-o societate cultural-dramatică numită "Muza" ,ce ţinea şedinţa în fiecare sâmbătă. Această societate devenise cunoscută , prin urmare ,adolescentul lucra cu entuziasm la piese de teatru , conferinţe. Se hotărâseră să pună in scenă piesa "Don Juan".Adolescentul are o reprezentaţie reuşită , iar publicul nu observă micile greşeli.Se creează o atmosferă tensionată între Dinu şi Robert.Aceştia dorind să capteze atenţia fetelor , Robert învinge, însă mai târziu se află faptul că Dinu , Petrisor, Sasa, Lia, Irina fuseseră exclusi din Societate.

Capitolul III, intitulat "Fănică"

Fănică este unul dintre colegii tânărului ,acesta a scris revista
"Un liceu model" ce va fii jucată la Sfântul Spiridon.Personajele sunt chiar profesorii lor ,doctorul jucându-l pe  Toivinovici ,deoarece semăna cu acesta.Unul dintre cuplete era dedicat elevului bolnav de gălbinare  din cauza chimiei. La Valea Călugărească ,în Via lui Morariu , baieţii s-au plimbat. Deşi erau fete şi must , băieţii erau trişti ,deoarece parintele lui Morariu i-a supravegheat şi nu au putut profita.

Capitolul IV, intitulat "Domnul redactor"

Domnul Leontescu este redactorul revistei la care adolescentul trimitea constant articole, acestea fiind publicate. Tânărul se învoieşte de la ora de gimnastică ,pentru a-i face o vizită domnului Leontescu.Nu era prima dată când încerca să obţină un onorariu. Lua douăzeci şi cinci de lei pe articol.Chiar dacă intenţia lui fusese onorariul ,nu îi spune acest lucru ,nici peste saptămâni ,totuşi nu se oprea din trimisul articolelor. Redactorul îl amăgea ,spunăndu-i că a vorbit cu domnul director şi că-şi va primii onorariul. Deoarece realizează că nu reuşeşte nimic ,nu mai  trimite articole,adolescentul, fiind conştient că este talentat.

Capitolul V, intitulat "Noiembrie"

Luna noiembrie ,aduce tristeţe în oraşul lipsit de vitalitate.Melancolia îl cuprinde pe tânărul miop, care încearcă să redevină o persoană puternică ,era foarte hotărât ,cu pumnii stânşi ,ochii înclestaţi.Prin minte îi treceau momentele prin care prin durerea trupului devenea stăpânul sufletului, se simţea puternic când se forţa să facă ceva.Tânarul considera cele mai frumoase zile atunci când se biciua.În fiecare noapte ,înainte de a stinge lampa ,se bucura de dulci desfătari.Renunţase la desfătari ,şi , şi-a căutat prieteni ,care să-l ferească de tristeţe.Amintirile l-au făcut să redevină tânărul preocupat de ştiinţe.

Capitolul VI, intitulat "Repetiţii"

Au loc repetiţiile pentru spectacolul "Un liceu model" ,profesorii erau alături de actori ,împărtaşind-le entuziasm, unii fiind mai expresivi ,alţii mai timizi.Toate aceste impresii find culese de adolescent la fereastra mansardei.Toţi se adună în sala de muzică ,Minulescu fiind primul.Regizorul este Domnul Filimon ,de la Teatrul Naţional ,care se confruntă cu probleme datorită lipsei de dicţie a lui Pake. Domnul Boloveanu face repetiţii cu fanfara ,şi încearcă ,fără succes să-i atragă pe elevi ,unii dintre ei făcând observaţii cu glas tare ,pentru a auzii domnul Boloveanu.Actorii sunt fericiţi deoarece profesorii nu-i mai ascultă.

          Capitolul VII, intitulat "Drumul către mine însumi"

Adolescentul încearcă să pătrundă în lumea pe care nu credea că o va cuceri, sufletul şi mintea sa.Încerca să înţeleagă trările şi sentimentele,se întreba cum va ajunge acolo.Îl întristau lucrurI simple , înăuntrul său găsea sentimente şi concepţii contradictorii.Acestea îl făceau să se simtă nemotivat în scrierea unui roman.Însă ,iese din această starer ,aprinde lampa, şi rămâne cu regretul timpului pierdut.

Capitolul VIII, intitulat "Incipit ,vita nova"

Liceul era locul în care elevii învaţă mereu, deşi puţini înţeleg ceea ce învaţă. Orele de latina sunt ţinute de un maestru ocultist şi filozof , care se ocupa mai mult de plăcerea logică, decât de cunoştinţele de gramatică.Bratasanu ştie să traducă din latină , traduce fară ajutorul unui dicţionar.Adolescentul nu îl invidiază ,deoarece deşi ia doar premiul I ,nu e informat ,învaţă doar lecţia de zi.Marcu ,deşi este cel mai leneş, şi are insuficient la latină e mult mai informat ,a citit volume de Boisser ,ceea ce nu a făcut nimeni.

Capitolul IX,intitulat "Cu Moş-Ajunul"

Adunările băieţilor au loc in mansardă, transmiţându-i adolescentului o stare  de spirit pe care nu o are mereu. Fănică este dirijorul, acestia cântă numeroase tipuri de cântece: patriotice, bătrâneşti. Aceste întâlniri se prelungeau noaptea, un prilej pentru a discuta  repetiţiile pentru "Un liceu model"şi pentru a-l bârfii pe Robert ,care, după părerea băieţilor era insuportabil. Tinerii porniseră la colindat, unii oameni nu i-au primit, băieţii reacţionând nervos. Însă unii oameni i-au poftit în casă, i-au servit cu bunătăţi. La sfârşit s-au întors în casa tânărului miop, unde, pe masă era vin. După ce au băut, tinerii au plecat, însă "doctorul" a stabilit o întâlnire cu Dinu, la aniversarea lui Fănică.

·        Primul Volum/Partea a-III-a

Capitolul I ,intitulat "Sâmbătă"

Sâmbăta era ziua în care liceeni se plimbă prin oraş, împărtaşind trăiri, impresii. Adolescentul recunoaşte că s-a uitat adesea după trupurile feminine. Oraşul era monoton, sâmbăta nu era provincială ca duminica, care e o zi ce pregăteşte omenirea pentru celelalte zile, o zi de relaxare. "Doctorul" recunoaşte că aştepta sâmbăta deoarece era "Ziua trupului". În fiecare sâmbătă, împreună cu prietenii mergeau la o casă, acolo îşi alegeau fata după bunul plac, iar după ce restul se petrecea fără emoţii, lăsa banii şi pleca.Scriitorul era conştient că nu e dragoste, prietenii l-au lăudat, iar el  făcut cinste într-o berărie.

           Capitolul II,intitulat  "Papini, eu si lumea"

Giovanni Papinni, era un om desavârşit, ce îi inspira tânărului bucurie şi tristeţe în acelaşi timp. Scriitorul italian i-a luat iniţiativa a ceea ce a vrut el să scrie, şi, pentru acesta, îl ura. Însă îl iubea pentru că i-a scris viaţa. Se identifică cu Papini, însă tânărul vrea cu totul altă personalitate, se gândeşte la o schimbare, însă se poartă o luptă în sufletul său, lupta de a descoperii rădacini, acolo unde nu sunt. Pare revoltat de faptul că lectorii l-ar putea acuza de plagiat, dar în acelaşi timp încrezător, pentru că era gata să dovedească oricui, că ce este al lui, e al lui.

Capitolul III, intitulat "Un an"

Trecuse un an , adolescentului i se părea stupidă ideea scrierii romanului. Drumurile prietenilor se despărţeau din ce în ce mai mult, nu mai erau colegi, Dinu împreună cu Furtuneanu si Bricterian la clasa a-VIII-a, ceilalţi sunt la facultate, iar Robert e la Conservator. Miopul recunoaşte că, duce o viaţă dublă, regretă că după un an toţi prietenii lui au iubit, mai puţin el,  încearcă să se consoleze singur dar suferă. Recunoaşte că are prea puţine amintiri ,şi,  totuşi este un an din viaţa lui, un an important.

Capitolul IV, intitulat "Prietenii"

Jurnalul se extindea pe durata unui an întreg, era plin de reflecţiile unui adolescent ce trăieşte ciudatele perioade ale adolescenţei. Prietenii se depărtau ,de luni de zile era singur ,revederea era tot mai rece. În vechea mansardă , băieţii află cazul lui Radu, un băiat de la internatul din Braşov, repetent, miop, cu buze mari, care era cinic şi consuma băuturi alcoolice. Motivul comportamentului său ,fiind moartea mamei sale, băieţii considerandu-l cinic pentru că nu-si arată durerea. Scriitorul povesteşte apropierea bacalaureatului, fapt ce îl sperie, fiind conştient că Vanciu îi va lăsa corigenţi.

Capitolul V, intitulat "Tristeţi, in vară"

Corigenţa devenise o certitudine, nu ştia dacă va păşii la Universitate, sau dacă va aştepta luni la rând noi examene. Citeşte amintiri notate în caiet, vrea să lupte singur. Realizează că, în curând, nu va mai fii adolescent ,şi, că romanul nu l-a scris încă ,caietele cu amintiri înmulţindu-se.Era trist, suferea, era singur în acea casa , plină de amintiri, era confuz, nu stia de ce îl napădeau amintirile.

Capitolul VI, intitulat "Mă  clatină vânturile"

Sunt prezentate schimbările de mentalitate şi preocupari ale tânarului. Timpul a trecut, cărţile de filozofie,  Jurnalul, ştiinţele, istoria, Felix Le Dantec si Haeckel, nu-l mai fascinau.Nu ştie ce îi lipseşte, se gândeşte la credinţa, la faptul că nu crede în sfinţi.Încerca să creadă în el, mărturisea că simte cum sufletul său e ridicat şi lovit.Nu-şi înţelegea sentimentele.

Capitolul VII, intitulat "Bacalaureatul"

După examenul de corigenţă , pentru care adolescentul şi Marcu învăţaseră , adolescentul spunând, că, în sfârşit a învăţat matematică ,urma bacalaureatul.Tânărul citise mult ,şi, se simţea ofensat de atitudinea profesorilor.În timpul probei orale, îşi amintea lecturile ştiinţifice studiate şi zilele din laborator.Este sigur că va promova, şi, notează în caiet sentimentele ce l-au pătruns în ziua examenului ,rămâne însă şi îndoiala ,dacă nu va trece.

Capitolul VIII ,intitulat "Final"

Adolescentul este fericit că a terminat liceul ,şi, totodată cuprins de nostalgie ,nu vrea să renunţe la adolescenţă. La sfârşitul toamnei se hotărăşte să scrie romanul , doreşte să surprindă realitatea firească şi dramatică ,începând să scrie romanul.

Explicaţia titlului.

Titlul ”Romanul adolescentului miop”,reprezintă cheia descifrării textului ,anunţând ideea poetică, tema şi motivele literare. Din punct de vedere structural, este format din două substantive comune articulate("Romanul adolescentului") si un adjectiv ("miop"), fiind folosit cu sens denotativ, denumind o carte a unui om in perioada adolescentei, care avea probleme de vedere.

Citate semnificative (privitoare la personaje şi la conflicte):

”Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?"

            În acest citat este prezentată frica adolescentului ,un gând ce ar putea să-i distrugă visele ,îi era frică de nehotărâre ,de viitor.

"Dacă sufletul meu nu e unul, ci o infinitate, cum l-aş putea cunoaşte pe cel adevărat?”

Prin această sintagmă , naratorul comunică lectorului faptul că vrea să se cunoască ,că nu îi mai este frică să se descopere.Vrea să ştie ce îi este menit să facă în viaţă.

” Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe."

Adolescentul , prin acest citat ,vorbeşte despre maturizarea lui. Despre faptul că trebuie să lase unele amintiri şi gânduri în urmă ,pentru a putea scrie noi paginii în viaţa sa.

Referinţe critice .

"Sub multe privinţe, Romanul adolescentului miop,este un veritabil antiroman, în primul rând pentru că prezintă viaţa cotidiana a unui anti-erou, şi pentru că ,din naraţiune ,lipseşte conflictul vechiului tip de proză."

                                                                                           Gheorghe Glodeanu

"Romanul adolescentului miop trebuie judecat ,desigur ,în funcţie de biografia lui Eliade şi opera sa ulterioară.Numai în această perspectivă el are o anumită însemnatate.

Ca scriere autonomă ,romanul este fragil, şi ca latură epică ,inconsistent.Plac, totuşi paginile mai confesive ,mai ales acelea despre ani ,Mircea Eliade descoperise o schemă de roman, şi ,cu interente modificări, schema trece şi în primele romane din anii 30'"

                                                                                          Eugen Simion

Impresii personale .

În opinia mea ,"Romanul adolescentului miop" este o operă captivantă , însă lungile povestiri cu multe amănunte distrag cititorul de la esenţial ,de la ideea exprimată la începutul capitolului.Cele mai frumoase capitole, sunt cele în care adolescentul mărturiseşte lectorului sentimentele sale , confesiunile ,doarece ,eu ca adolescentă ,mă regăsesc în unele din acele pasaje.

Amintiri din copilărie- fișă de lectură

Titlul Operei: „Amintiri din copilărie”;

Autorul operei: Ion Creangă;

Date biografice şi bibliografice despre autor:

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești, jud. Neamţului - d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român.Acesta este considerata fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice "Amintiri din copilărie". În anul 1867 apare primul abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat "Metodă nouă de scriere și citire".A fost cel mai bun prieten al marelui poet, Mihai Eminescu. Opere: „Capra cu trei iezi”(1875), “Dănilă Prepeleac”(1876), “Fata babei și fata moșneagului” (1877), “Povestea lui Harap-Alb” (1877), “Acul și barosul” (1874), “Cinci pâini” (1883), “Inul și cămeșa” (1874), “Ion Roată și Cuza-Vodă” (1882), “Moș Ion Roată și Unirea”(1880), „Moș Nichifor Coțcariul”(1877)

Anul  apariţei: 1881;

Anul publicării: 1892;

Editura: Editura Princeps;

Structura: 4 părţi;

Personajele:

·        Principale: Nică;

·        Secundare: Trăsnea,Moş Vasile,părintele Ioan,Smaranda, Stefan,Smărandiţa;

·        Episodice:Mătuşa Mărioara, mătuşa Măriuca,moş Fotea, bădiţa Vasile, David Creangă, Irinuca,Moş Fotea, Nic-ă a lui Costache, Bogorogea;

·        Colective: „băeţii şi fetele din sat”;

Locul acţiunii: în satul Humuleşti;

Timpul acţiunii: în decursul anilor copilăriei cât şi adolescenţei naratorului;

Tipul de narator: subiectiv;

Perspectivă narativă: subiectivă, naratorul fiind şi personaj;

Rezumatul

Partea I

Naratorul descrie locul copilăriei sale, Satul Humuleşti, un sat razaşesc împărţit în trei părţi. Părintele Ioan începe să meargă pe la fiecare casă împreună cu bădiţa Vasile a Ilioaei, ca să sfatuiască părinţii să-şi dea copii la scoală. Mama lui Nică îl dă şi pe el.Copiii nu înţeleg rostul învăţăturii şi de aceea părintele Ioan îi aduce pe „Calul Bălan” şi pe „Sfântul Nicolai” şi pune regula ca, în fiecare sâmbată să fie ascultaţi la lecţiile predate in saptămâna respectiva, apoi să fie pedepsiţi in funcţie de greşelile făcute. Prima pedepsită a fost chiar Smarandiţa, fiica preotului. Pe ceaslov era numai sânge ,din cauza faptului că elevii prindeau muşte şi bondari cu el, preotul văzând aspectul ceaslovului, îi pedepseşte pe toţi copiii, chemându-i la„Calul Bălan” şi la „Sfântul Nicolai”.Într-o zi, primarul scoate oamenii să repare drumul şi bădiţa Vasile iese şi el cu elevii lui. Bădiţa este prins cu arcanul, pus în catuşe şi dus la Piatra Neamţ. Preotul Ioan caută prin sat un alt dascăl, dar nu găseşte. Mama lui Nică este dornică ca fiul său să înveţe. David Creangă, bunicul lui Nică, îl ea pe acesta şi pe Dumitru la scoala lui Alecu Baloş din Broşteni. Acolo au loc o mulţime de peripeţii: Nică cade în Ozana, casa Irinucăi cade. Nică împreună cu Dumitru pornesc spre casă călătorind cu pluta pe Bistriţa.

Partea a -II- a

Naratorul  nareaza întâmplări celebre din copilaria lui Nică: „La cireşe”, „Pupăza din tei”, „La scăldat”.

În prima parte este descris sentimentul de dor pentru casa părintească, cât şi dorul de mama sa ,care era o femeie minnată.

                I.      „La cireşe”

Nică se duce la vărul său Ion pentru a fura cireşe. Află de la mătuşa Mărioara că Ion împreună cu tatăl său sunt plecaţi, folosindu-se de pretextul cum că ar vrea să meargă la scăldat.Îşi ia ramas bun de la mătuşă şi fuge şi se urcă in cireş. Femeia îl zăreşte şi îl ameninţă, Nică sărind din cireş este alergat de mătuşa Mărioara prin toată plantaţia de cânepă. Acesta sare gardul şi reuşeşte să scape. Moş Vasile, unchiul lui Nică, împreună cu primarul vin la părinţii acestuia să ceară daune. Seara, Nică este bătut de către tatăl său.

              II.      „Pupăza din tei”

Într-o dimineaţă, mama lui, Smaranda, îl trezeşte de dimineaţă, ca „să nu-l spurce cucul”. Smaranda îl trimite pe Nică să ducă mâncare oamenilor angajaţi la prãsit. Pe drum, Nică se duce la  teiul unde pupăza avea cuibul. Când o vede, se sperie de creasta ei si îi dă drumul in scorbură.Pune in gura scorburii o lespede si pleacă să ducă mâncare lingurarilor.Când se întoarce ia pupăza şi o duce în pod. După două zile, se duce la iarmaroc să vandă pupăza. Un moşneag, sub pretext că vrea să cumpere pupăza,o dezleagă şi îi dă drumul. Nica îi cere moşneagului să îi platească pasărea, bătrânul ameninţându-l că se va duce la tatăl său.Nică fuge spre casă, află că părinţii lui sunt plecaţi şi că mătuşa Mărioara este foarte speriată de lipsa pupezei, până când aude pupăza.

             III.      „La scăldat”

Smaranda îi spune fiului său că tatăl său e plecat şi el trebuie să stea să o ajute.Acesta îşi doreşte însă să meargă să se joace. Când mama lui pleacă, fuge la scăldat. Aceasta observă că fiul ei lipseşte, se duce ,şi îl vede pe nisip. Îi fură hainele, iar Nică este nevoit să se întoarcă prin porumb şi prin grădinile oamenilor acasă.După această întâmplare, Nică devine ascultător şi mama sa îl iartă.

Partea a-III-a

Nică este adolescent, urmează cursurile Scolii Domnesti din Târgu’ Neamţului, apoi pe cele de la Şcoala de Catiheti din Fălticeni. Se desprinde de sat pe operioadă mai lungă,  perioadă ce urmăreşte procesul de formare a lui Nică. Sunt prezentaţi noii colegi a lui Nică: Ion Mogorogea, vărul său, Gâtlan, Trasnea, Oslobanul, împreună cu care statea în gazdă la Pavel Ciubotarul, unde işi aduceau merinde de acasă şi se îngrijeau iarna de lemne de foc. În acest capitol , accentul se îndreaptă spre ''fabrica de popi'' din Fălticeni , spre deprinderile unor membri ai tagmei preoteşti sau monahale , spre manualele şcolare şi spre învăţarea mecanică.

Partea a-IV-a

Întâmplarea are loc în toamna anului 1855. Smaranda îşi doreşte ca fiul ei să ajungă preot şi îl trimite la Seminarul de la Socola.Nică simţindu-se puternic legat de sat, de oamenii şi de tradiţii încearcă să-şi convingă părinţii să renunţe la hotărârea luată, dar părinţii îşi menţin decizia.În noaptea de dinaintea plecării, Nică îşi face planuri de călugărire. Acesta pleacă împreună cu Zaharia a lui Gâtlan.Tinerii poposesc la Blăgeşti, apoi îşi continuă drumul spre Iaşi, prin Ruginoasa, Târgul Frumos şi Podu-Leoaie.Aceştia ajung la Socola, noaptea şi rămân în căruţă sub un plop mare, Nică simţindu-se nestingherit, în noua lume în care va porni.

Explicaţia titlului:

Consider că titlul operei „Amintiri din copilărie” reperezintă cheia descifrării textului, anticipând ideea poetică, anuntând tema şi mesajul. Din punct de vedere structural, titlul este analitic, format din doua substantive comune, („Amintiri” şi „copilărie”) şi din prepoziţia simplă „din”. Titlul este folosit cu sens denotativ, primul cuvânt din titlu, amintiri” sugerează ceea ce va conţine opera, faptul că autorul va relata amintiri din copilăria sa. Prepoziţia „din” alături de substantivul „copilărie” sugerează timpul acţiunii, perioada din viaţă ce cuprinde amintirile narate.

Citate semnificative (privitoare la personaje şi conflicte):

„Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca Cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri”

Prin acest citat, este sugerată aropoierea sufletească de leagănul copilăriei, autorul manifestându- şi mândria cu care îşi priveşte satul prin folosirea adjectivului posesiv „nostru”.

„-Nu mă duc, mamă, nu mă duc la Socola, măcar să mă omori! Ziceam eu plângând cu zece rânduri de lacrimi”

Prin acest citat, autorul îşi manifestă refuzul total de a pleca la Socola, fapt ce denotă iubirea profundă a lui Nică faţă de sat, tradiţii şi oamenii din jur.

„în zilele geroase de iarnă, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara, în zilele de sărbători cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile  şi luncile umbroase, prundul cu ştioalnele, ţarinile cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri,, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereţii!”

Cu ajutorul frazei citate, autorul ilustrează bucuriile copilăriei care sunt asocitae cu frumuseţea şi bogăţia naturii înconjurătoare.

Referinţe critice:

In „Amintiri” este simbolizat destinul oricarui copil: de a face bucuria si supararea parintilor si de a lua si el cu- ncetul pe acelasi drum pe care l- au luat si- l vor lua toti. In Amintirile lui Creanga nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune ori de jurnal care sa configureze o complexitate sufleteasca noua. Creanga povesteste copilaria copilului universal.”

                                                         G. Calinescu

“ In Ion Creanga vedem astazi pe primul romancier al literaturii noastre, pe primul creator de epos, nu in timpul istorico- literar, ci intr- o durata spirituala, fiindca romanul lui Filimon anticipeaza cu doua decenii Amintirile.

Satul lui Creanga este anterior, ca psihologie si asezare sociala, fata de orasul ciocoilor lui Filimon, iar amandoi sunt cititori a doua structuri si traditii de sensibilitate in proza romaneasca[…].

Creanga observa exclusiv natura umana; geniul lui lucid, muscator, spiritul realist si umorul lui melancolic releva un moralist.

Narativ si observator prin excelenta, Creanga este un psiholog in miscare. Forta lui creatoare este epica, iar neuitatele tipuri din Amintiri sunt prinse in structura lor etica. Mama, tatal, fratii, bunicul si bunica, matusile si megiesii cresc in esenta lor morala, cu insusirile si defectele fundamentale ale taranului legat de realitatile tangibile ale satului si profesiei.”

                                                 Pompiliu Constantinescu,

Impresii personale:

Consider că opera „Amintiri din copilărie” este o operă autobiografică, urmarind procesul de formare al protagonistului romanului. Umorul, nostalgia,tristeţea, fericirea sunt sentimente exprimate de-a lungul întregului text, ceea ce face romanul să fie preferat de mulţi cititori. Finalul „Amintirilor” simbolizează trecerea ireversibilă a timpului ce lasă în urmă amintiri nepreţuite.